Barcă-apă-stuf – Adrian Timar

Expoziția a fost deschisă cu ocazia Nopții albe a galeriilor, ediția 2016. (http://noapteagaleriilor.ro/).

„Totul a început de la Barcă. Mi-am cumpărat o Barcă cu pânze şi am pornit pe ape... Pe ape, din dragoste pentru barcă, apă, deltă (stuf) m-am hotărât să lucrez imagini cu ele şi mi-am amintit de Maurizio Galimberti, un fotograf „anti-digital” din Italia. Pentru că nu ne despart mulţi ani ca vârstă, şi suferinţă, în domeniul creării de imagini, am reevaluat atitudinea mea faţă de Polaroid, instantaneul irepetabil. I-am văzut expoziţia de la Veneţia, Palazzo Franchetti şi mi-a plăcut, m-am regăsit ca atitudine în starea lui de spirit. Nu mai este arta cu care am convieţuit 50 de ani, este ceva nou, deşi din 1990 nu se mai fabrică... (Au reluat producţia suportului Polaroid nişte nostalgici olandezi prin impossible project https://eu.impossible-project.com/) Ce contradicţie! De fapt el numeşte ceea ce face „Photoshop analog” – şi este convingător. Digitalul nu mai are gust, e ca roșia lui Dinescu de pe televizor, care în trei luni nu se strică.
Următorul pas e simplu, logic: e un pas înapoi, este reîntoarcerea la ce ai avut, la ce n-ai avut, la o stare în care valorile sunt transformate după alte criterii: întâmplarea, momentul, clipa dezvăluie alte feţe ale realului, un real care nici măcar nu putem spune că a fost imortalizat, surprins pe imagine, marcat ca timp-durată-secvenţă. Este un real doar pentru sine, seamănă cu oglinda retrovizoare, când încerci să recunoşti peisajul pe care l-ai văzut în faţă, şi pe care în clipa următoare, cealaltă, îl vezi în spate... (ca atribut al vederii, nu al timpului!)
Care este clipa care urmează? Cea care este în faţă sau cea care se duce înapoi... A fi „între” şi a alege „dintre” este o situaţie ideală. Sensul, direcţia o dă vântul.”
Adrian Timar