Sanda Weigl, Lucian Ban&Mat Maneri – Lost in the Stars. The music of Kurt Weill

„Lost in the Stars” prezintă muzica lui Kurt Weill și cântecele expresioniste ale culturii Weimar-ului în interpretarea impresionantă a unei cântărețe de excepție, Sanda Weigl, acompaniată de doi artiști neconvenționali din New York, Mat Maneri la violă și Lucian Ban la pian. Cântece din „Opera de trei parale”, „Ascensiunea şi căderea oraşului Mahagonny” ș.a. sunt reinterpretate radical într-un program care îmbină muzica de cabaret, muzica clasică de avangardă a secolului XX cu jazzul experimental tipic scenei din New York.

Sanda Weigl s-a născut în Bucureşti, unde şi-a început cariera timpuriu, la televiziunea de stat, cu cântece țigănești învățate de la cântăreții stradali și din înregistrări cu Maria Tănase.
Sanda și familia ei au părăsit România din cauza persecuției politice a regimului comunist și s-au stabilit în Berlin, unde tatăl ei și-a regăsit singura rudă aflată încă în viață, pe Helene Weigl, văduva lui Bertolt Brecht și directoarea Berliner Ensemble. Prin întâlnirea cu Lotte Lenya și studiul cu Helene, Sanda intrat în contact cu tradiția Brecht/Weill. 
Refuzând atât compromisurile muzicale, cât și pe cele politice, Sanda a dobândit faima internațională în adolescență, ca membru al celei mai populare formații rock din Germania de Est. După ce a denunțat public comunismul, a fost arestată și condamnată la doi ani și jumătate de închisoare. Opinia publică internațională a condamnat tratamentul aspru aplicat membrilor adolescenți ai formației, așa că Sanda a fost eliberată, dar i s-a interzis să mai cânte în public timp de șase ani.
Fiind etichetată ca inamic al statului, Sanda a fost expulzată în Germania de Vest, unde a început o a doua carieră la Teatrul Schiller din Berlinul de Vest. Acolo a colaborat cu mulți dintre cei mai importanți actori și regizori ai momentului, printre care Luc Bondy, Juergen Flimm și Peter Zadek.
De la mutarea în New York la începutul anilor ’90, Sanda a interpretat în stil propriu muzică țigănească românească, muzica lui Edith Piaf și Marlene Dietrich, dar și cântecele lui Brecht/Weigl și ale culturii Weimar, spre admirația publicului și a criticii din Statele Unite, Mexic, Polonia, Germania, Austria, Israel și România, printre altele.

„Vocea și stilul lui Weigl evocă imaginea unei Edith Piaf într-un bar gypsy”.
Rick Anderson, ALL MUSIC

„Sanda Weigl îmbină jazzul, muzica țigănească și de cabaret, evocându-și cu fiecare moment propria poveste de viață”
„Ar fi un eufemism să spunem despre vocea lui Weigl că ar fi puternică. Are o gamă vocală impresionantă. Interpretarea ei este dramatică, chiar teatrală, dar niciodată afectată”.
BBC WORLD MUSIC

Mat Maneri și Lucian Ban au început să lucreze împreună în 2009, la „Enesco Re-Imagined”, un spectacol extravagant oferit de un octet îndrăzneț format din cei mai buni artiști de improvizație din New York și dedicat transpunerii în jazzul contemporan a operei compozitorului George Enescu. Albumul a fost recunoscut în mai multe publicații ca fiind unul dintre cele mai bune albume ale acelui an, JazzTimes descriindu-l ca pe o „muzică vizionară” .
Duetul Maneri/Ban, Transylvanian Concert, lansat în 2013 la ECM Records, a avut un succes impresionant la critică pe ambele maluri ale Atlanticului, ajungând în mai multe topuri ale celor mai bune albume ale anului. The Guardian a remarcat combinația inedită de „frumusețe melancolică și exuberanță nestăvilită”, iar The New York Times l-a numit „un album tumultuos și încântător”, pe când All About Jazz i-a aclamat „momentele de frumusețe neașteptată”. În 2017, cei doi muzicieni au lansat albumul Sounding Tears alături de legendarul saxofonist Evan Parker. 

„Mat Maneri a schimbat felul în care lumea jazzului ascultă muzica de vioară și violă”
All About Jazz
„Muzica lui Lucian Ban este neconvențională, dar tulburător de frumoasă”
The Guardian