Alex Harding, originar din Detroit, este considerat unul dintre cei mai importanți saxofoniști baritoni în jazzul contemporan. Cu un sound extrem de personal ancorat în blues și în jazzul free de avangardă, Alex Harding colaborează cu o serie de muzicieni și grupuri de prim rang în jazz precum Sun Ra Arkestra, Julius Hemphill, Abdullah Ibrahim, Lester Bowie, David Murray, Defunkt, Clark Terry etc. În același timp, Alex Harding apare pe înregistrări și concerte cu legende precum Aretha Franklin, Bjork, David Lee Roth sau în musicalul Fela pe Broadway.
Colaborează cu pianistul de origine română Lucian Ban de aproape două decenii, de la mutarea acestuia la New York la sfârșitul anilor '90. Cei doi au colaborat la mai multe proiecte, editând o serie de albume sub nume propriu și susținând sute de concerte de ambele părți ale Atlanticului. Grupuri precum Lumination Ensemble, Lucian Ban & Alex Harding Quintet, Tuba Project sau duetul Somethin’ Holy s-au bucurat de elogiile presei de specialitate și ale publicului.
În 2003, quintetul lor, alături de legendarul baterist Barry Altschul, câștigă premiul „Best Show of The Year” din partea ziarului All About Jazz NYC. În 2006, Alex Harding și Lucian Ban fondează Tuba Project, un grup construit in jurul marelui tubist de jazz Bob Stewart, iar în 2009 Alex Harding este prezent pe albumul „The Romanian-American Jazz Suite” condus de Sam Newsome și Lucian Ban.
Albumul „Somethin’ Holy”, apărut în 2001 la CIMP Records, primește 3 stele în ALL Music Guide, iar criticul Terrell Holmes, recenzând albumul în All About Jazz, spune: „Ban cântă cu o sensibilitate și fluență ce amintește atât un McCoy Tyner, cât și un Valdimir Horowitz, în timp ce Harding poate să-ți rupă inima cu tandrețe sau să te covârșească cu intensitatea sa”. Câțiva ani mai târziu, criticul Jeff Stockton îi descrie astfel pe cei doi: „Alex Harding si Lucian Ban au dezvoltat un parteneriat muzical extrem de fructuos, cu sunetul bluesy al lui Harding, ancorat în biserica penticostală, un adevărat urmaș al unui Hamiet Bluiett, și pianul reflexiv al lui Ban ce combină eleganța tradiției clasice europene cu pasiunea pentru improvizație”.
