Chamber Jazz: Cantica Profana

A zecea stagiune Chamber Jazz@Universitatea Transilvania se deschide printr-un concert special, care va avea loc în Sala Studio 181 (Rectoratul Universității Transilvania).

Vocile țăranilor înregistrați de Béla Bartók în urmă cu mai bine de o sută de ani în satele din Transilvania se vor auzi la Chamber Jazz, reimaginate prin jazz de un quartet de muzicieni improvizatori de prim rang. Pianistul româno-american Lucian Ban, originar din Cluj, și violistul american Mat Maneri i-au invitat pe clarinetistul italian Marco Colonna și pe unul dintre cei mai importanți bateriști de jazz contemporani, americanul Gerald Cleaver, să li se alăture pentru ca împreună, pe parcursul unei rezidențe de 5 zile în inima Transilvaniei, să redescopere prin jazz și improvizație esența cântecelor culese de celebrul compozitor. După premiera la Filarmonica din Cluj în cadrul Festivalului Toamna Muzicală Clujeană, cei patru muzicieni vor ajunge la Brașov pentru un concert eveniment pe 21 octombrie.

Povestea cântecelor transilvane reimaginate a început în urmă cu câțiva ani, în cadrul proiectului Retracing Bartók, curatoriat de Jazz Updates în programul oficial al Timișoara ECOC 2023, când Lucian Ban împreuna cu Mat Maneri și Alin Rotariu au inițiat un amplu demers de arheologie culturală printr-o serie de comisionări, ateliere, concerte, o expoziție interdisciplinară și turnee în întreaga lume. Au fost lansate până acum albumele Transylvanian Folk Songs (Sunnyside, 2020), Transylvanian Dance (ECM 2024) și Cantica Profana (Sunnyside, 2025), precum și, în premieră mondială, LP-ul The Athenaeum Concert, înregistrat pe scena mare a Ateneului Roman, apariții discografice care s-au bucurat de elogiul presei internaționale, atât în America, cât și în Europa.

După ce prestigiosul National Public Radio din Statele Unite a difuzat o cronică audio incluzând fragmente din muzica trio-ului Lucian Ban, Mat Maneri și legendarului saxofonist britanic John Surman, împreuna cu o analiză rafinată a acesteia, cronică preluată de sute de radiouri locale americane, albumul Transylvanian Folk Songs a fost propulsat în celebrul top Billboard unde a rămas timp de mai multe săptămâni. Criticul NPR Kevin Whitehead vorbește despre „misterul și claritatea cu care trio-ul infuzează cântecele tradiționale din Transilvania, despre cum pianul cântă precum clopotele unei biserici”. Ziarul britanic Financial Times i-a dedicat o recenzie în print cu titlul Dansuri sătești reinterpretate (Village dances with a fresh spin), iar prestigioasa publicație WIRE descrie interpretarea lui Ban drept „luxuriantă și romantică, alături de tânguitul violei și murmurul precum un râu subteran al clarinetului bas”.

La rândul său, albumul Transylvanian Dance, editat de legendarul label ECM Records, a fost nominalizat printre cele mai bune albume de jazz ale anului 2024 de către publicații precum El Pais, All About Jazz și Europe Jazz Media Chart, fiind apreciat de cotidianul canadian Vancouver Sun pentru „interpretarea extraordinară” și de ziarul britanic Financial Times pentru „melanjul între folclorul românesc și jazz-ul american”. Săptămânalul elvețian Die Weltwoche a elogiat demersul lui Ban și Maneri de „a face ca această muzică să strălucească din nou, Béla Bartók fiind, într-un fel, cea de a treia prezență.” Lucian Ban este primul muzician român de jazz care înregistrează pentru prestigioasa casă de discuri germana ECM Records.

Tandemul pianistului de origine română Lucian Ban și al violistului american Mat Maneri este recunoscut în lume pentru melanjul profund între folclor și improvizație, pentru recontextualizările muzicii clasice prin jazz și pentru căutările lor orientate către un ideal de jazz cameral. Publicația Financial Times descrie țesătura complexa realizată de „sunetul unic al violei lui Mat Maneri și pianul plin de rezonanta al lui Lucian Ban drept una din plăcerile jazz-ului contemporan de mai mult de o decadă”. Ce doi muzicieni și-au început colaborarea în 2008 în cadrul proiectului Enesco Reimagined, un octet cu staruri ale jazz-ului new yorkez ce reimagina muzica instrumentală a marelui compozitor român George Enescu. Albumul cu același nume înregistrat la Festivalul Enescu a primit o serie de premii internaționale, elogiile presei și a fost prezentat pe marile scene din America și Europa. Cei doi au continuat să lucreze împreună debutând în duo la prestigioasa casa ECM Records cu Transylvanian Concert în 2013, album apreciat de ziarul The Guardian pentru „vocea originală și frumusețea neortdoxă”. In 2019 duetul a colaborat cu Evan Parker, una din vocile cheie ale avangărzii europene din ultima jumătate de secol, pentru albumul Sounding Tears, urmat de trilogia quartetului microtonal al lui Mat Maneri si de albumul Blutopia în quintet cu reputatul saxofonist Alex Harding si celebrul tubist Bob Stewart. In 2023 cei doi muzicieni fac o rescriere radicala a operei Oedipe de George Enescu pentru un ansamblu de jazz și 2 cântăreți, albumului Oedipe Redux fiindu-i dedicată o pagină întreagă în cea mai importanta publicație de jazz, Downbeat Magazine.

Gerald Cleaver, originar din Detroit, a contribuit la definirea sound-ului bateriei de jazz din ultimele trei decenii. Celebrat pentru stilul său versatil care îmbină fără efort tradiția jazz-ului cu avangarda improvizației, Gerald a crescut în bogata tradiție muzicală a orașului, a fost inspirat de tatăl său, de asemenea baterist, și a acumulat experiență timpurie alături de mari artiști locali de jazz, precum Marcus Belgrave și Donald Walden. După finalizarea studiilor la Universitatea din Michigan, s-a mutat în New York în 2002, unde a devenit rapid un colaborator foarte solicitat de unele dintre cele mai influente figuri ale jazzului contemporan. De-a lungul carierei sale, a lucrat cu un număr larg de artiști, inclusiv Henry Threadgill, Roscoe Mitchell, Matthew Shipp, William Parker și Charles Gayle, demonstrându-și abilitatea de a se simți la fel de confortabil atât în contextul hard bop-ului, cât și în cel al free jazz-ului. Cleaver conduce, de asemenea, mai multe proiecte aclamate, cum ar fi evocatorul grup Violet Hour, avangardistul Black Host și trio-ul colaborativ Farmers By Nature, alături de William Parker și Craig Taborn. În ultimii ani, și-a extins granițele creative, explorând muzica electronică cu albume solo precum Signs și Griots, demonstrându-și abordarea curajoasă a sunetului și compoziției. Această evoluție continuă i-a consolidat reputația lui Gerald Cleaver drept o forță vitală în muzica creativă modernă.

Marco Colonna, născut la Roma în 1978, este un muzician italian proeminent, multi-instrumentist, compozitor și improvizator, cunoscut mai ales pentru măiestria sa la clarinet bas. Stilul său muzical se situează la intersecția dintre jazz, improvizația liberă, avant-rock și muzica contemporană, fiind descris de critici ca „fascinant„ și „inventiv”. Multi-instrumentist, compozitor și improvizator de prim rang, s-a dedicat cu precădere explorării posibilităților sonore ale clarinetului bas, influențat de maestrul Harry Sparnaay și de figura iconică a lui Rahsaan Roland Kirk. De-a lungul carierei sale, care se întinde pe aproximativ două decenii, Colonna a colaborat cu numeroși muzicieni de calibru, precum Alexander Hawkins, Agustí Fernandez, Andrew Cyrille, Roberto Ottaviano și Evan Parker, consolidându-și reputația de artist eclectic și creativ. Pe lângă proiectele sale de grup, cum ar fi trio-ul Noise Of Trouble sau colaborarea cu Alexander Hawkins în tributul adus lui Eric Dolphy, el a lansat și o serie de albume solo, precum Terra și Second Coming, în care explorează teme legate de natură, istorie și experiența umană. Abordarea sa unică, care îmbină muzica folk locală cu elemente de jazz și muzică contemporană, a contribuit la recunoașterea sa la nivel internațional, fiind invitat să participe la festivaluri de prestigiu, inclusiv la Bienala de la Veneția și la European Jazz Conference.