Post-Industrial Stories – Ioana Cîrlig și Marin Raica

(Prin serii de fotografii studiem consecințele piederii activități centrale în comunitățile miniere, concentrându-ne asupra fenomenului sociologic al depresiei la nivelul comunității. În localitățile monoindustriale, centrul industrial reprezintă nucleul, cheia tuturor interacțiunilor sociale, principala sursă de venit, identitatea comunității. După pierderea activității centrale, comunitatea, asemenea unei persoane, trece printr-o perioada de doliu și are nevoie de regenerare emoțională. Oamenii devin apatici, lipsiți de speranță, nostalgici.

„Aici noi am fost învățați cu binele și când un om are bine mult timp și dintr-o dată vede că îi e rău, nu mai are chef să tragă să iasă la liman. Când erau deschise minele, mergeau oamenii la muncă și după se apucau de lucru acasă. Lucrau pamântul după ce ieșeau de la mină, cu lăutari care cântau la ogor. Fiecare casă avea vite, oi, porci. Fiecare sat avea cinematograf. Iarna, când se încheia stagiunea pe litoral era festivalul filmelor, erau spectacole de teatru si concerte. Acum oamenii nu mai au sursa de venit dar nu mai au nici chef. Ca un soi de depresie.”
(ing. Groza, fost miner la mina de cărbune Țebea)

Aceste zone au trecut printr-un val de schimbări în perioada ’60-’80 prin dezvoltarea centrelor industriale și urbanizarea agresivă, după 2000 au intrat într-o nouă etapă de schimbări dramatice datorită fenomenului dezindustrializării. Proiectul nostru a căutat să surprindă atmosfera unui peisaj - industrial, natural și emoțional - care a trecut prin aceste două valuri contradictorii de transformări.
Explorăm fotografic legătura dintre om și mediul lui, dintre meseria pe care o are şi identitatea pe care ajunge să şi-o asume. Căutăm să surprindem prin studiu fotografic valoarea de simbol a patrimoniului industrial în cadrul comunităților documentate.

În noiembrie 2015 am editat albumul "Post-Industrial Stories", o colecție de 63 de fotografii.

Ioana Cîrlig & Marin Raica